evoluția planșei de împărțire pe cartiere / zonificare a Bucureștiului din 1916 – 1919 – 1930 (planuri redesenate după orginalele publicate în Parcela și Blocul …, PGS|21, Pentru București. Noi studii …)
Planul General de Sistematizare al Bucureștiului aprobat în 1921 (PGS|21)
Bucureștii în viitor. Studiu asupra planului general de sistematizare al Capitalei, urmat de un anteproect de lege asupra stabilirei, construirei, desvoltărei și sistematizărei comunelor. 1 iunie 1919, Primăria Capitalei, Direcțiunea Generală Technică. București, tipografia Jokey-Club (84 p + 32 p)
În perioada 1 iulie 1914 - 1 ianuarie 1915, C. Sfințescu și serviciul planului au lucrat la noul plan de sistematizare al Bucureștiului, pornind de la studiul planurilor existente și de la evaluarea lor pentru refacere și completare. În ianuarie 1916, planul a fost aprobat în cea mai mare parte de către Comisia Tehnică și în Consiliul Comunal; unele părți au fost aprobate și de Consiliul Tehnic Superior și de Ministerul de Interne, sub formă de lucrări urgente.
Procesul de aprobare a fost sistat forțat pe perioada Primului Război Mondial și a ocupării Bucureștiului.
În 1919 au fost refăcute și completate planșele după noua situație a orașului și cu respectarea recomandărilor avizelor obținute în 1916. În octombrie 1919, planul de sistematizare a fost aprobat de Consiliul Comunal și în noiembrie 1919 a fost discutat în Consiliul Tehnic Superior, dar a rămas fără aprobarea acestuia. Planul a fost aprobat de Consiliul de Miniștri și decretat de Regele Ferdinand în 18 aprilie 1921, grație amabilității Ministrului Internelor de atunci, C. Argetoianu. Proiectul de lege atașat acestuia a rămas neaprobat.
PGS|21, în forma sa finală, a fost alcătuit din:
Memoriul „Dare de seamă asupra planului general de sistematizare” (85 p., 5 fig., 8 tabele) cu o parte proiectivă și una aplicativă
Planuri de detaliu pentru alinieri, 1:10 000
Anteproiectul de lege „Asupra stabilieri, costruirei, desvoltărei și sistematizărei comunelor” (31 p., 84 articole)
PGS|21 a fost desfășurat pe mai multe niveluri de proiectare urbană, fiind simultan un plan de sistematizare și un plan detaliat de alinieri, dar și pe mai multe niveluri de abordare a orașului, cuprinzând o parte proiectivă cu propuneri (pentru interiorul orașului și pentru legăturile cu exteriorul) și o parte aplicativă.
Principalele propuneri:
- un plan pentru o perioadă de 50-60 ani, pentru o populație de 1 milion de locuitori și o suprafață de 6 000 ha,
- limita planului cuprindea orașul și comunele vecine până în linia ferată a forturilor de centură,
- delimitarea orașului cu inelul IV de circulație, o centură de plantații de aproximativ 300 m lățime,
- schema-structură a orașului:
- centru mixt, intens construit și care conținea și construcții cu chirie ieftină, cartiere specializate în jur (locuințe ieftine, vile, cazărmi pentru lucrători) și comune satelit,
- 4 inele de circulație și mai multe artere radiale, dintre care câteva erau și diametrale,
- 7 piețe de circulație (urgente),
- rețea densă de parcuri în oraș, pe terenuri disponibile și pe terenuri cu anumite caracteristici care împiedicau construirea (terenuri joase și bălți).
- principiile de construcție în oraș:
- contracararea construirii în periferie prin intensificarea realizării construcțiilor ieftine în centru,
- atragerea industriei și „brațelor” de muncă,
- favorizarea „industriei la domiciliu”,
- gruparea construcțiilor în regim deschis, fără calcane vizibile,
- obligativitatea construirii închise pe toată fațada pentru cartierul central, mai ales pe arterele inelului III de delimitare a centrului, pe arterele radiale de legătură dintre inelul III și IV și pe toate străzile comerciale.
- amplasarea parcurilor:
- schema de amplasare a parcurilor pe toate terenurile neconstruite în interiorul orașului, cât mai uniform repartizate pe întinderea lui, și prevederea unor parcuri de centură, pentru a atinge o suprafață de 9% din suprafața capitalei și un indice optim de spațiu verde/locuitor,
- noi parcuri în zonele de sud-vest, sud-est și nord-est ale orașului, zone lipsite de zone verzi.
- pentru sistemul de artere al orașului fuseseră respectate principiile generale ale Comisiei Tehnice (de Sistematizare) a Primăriei Capitalei din ședința din 20 aprilie 1914, elaborate de Vintilă Brătianu:
- formarea a 3 inele concentrice (ringuri), pe cât posibil pe străzi existente, prin lărgire și, mai rar, prin străpungere,
- un sistem de radiale ce devin artere de penetrație în afara centurii: inele legate prin radiale, late de min 12 m, lărgindu-se treptat de la un inel la altul; după ultimul inel, șosele de penetrație late de 30 m,
- rețea de mari bulevarde cu lățimi mai mari de 30m
studii pentru noul plan de sistematizare al Bucureștiului, 1931
Pentru București. Noi studii urbanistice. Delimitări, Zonificare, Circulație, Estetică. Octombrie 1932. Institutul de Arte Grafice Bucovina (362 pagini, 157 figuri si 46 planșe)
Aceasta este de fapt partea de documentare științifică din procesul de elaborare a noului plan de sistematizare al Bucureștiului, în discuții și tatonări încă din 1928, de când fusese înființată Comisia de Sistematizare a Bucureștiului. C. Sfințescu a elaborat acest studiu în perioada iulie 1930-mai 1931, sub forma inițială a unor memorii de specialitate prezentate la ședințele CPS:
Delimitări în regiunea Municipiului București, iulie 1930 (18 p)
Criterii practice pentru delimitarea orașului și suburbanelor Municipiului București, iulie 1930 (2 p)
Delimitarea orașului București și suburbanelor și spațiile verzi publice, septembrie 1930 (11p)
Legislația urbanistică comparate, decembrie 1930 (30 p)
Legea sistematizări municipiului București, propunere, 30 articole de lege, (17 p)
Ameliorări necesare suburbanelor capitalei (în legătură cu finanțele Municipiului), 1931 (15 p)
Zonificarea urbanistică a Municipiului București, februarie 1931
Zonificarea în municipiul București, partea IV. Studii prealabile delimitărei zonelor, martie 1931 (23 p)
Zonificarea în municipiul București, partea III.V. Delimitarea zonelor, martie 1931 (20 p)
Căile de comunicație și transporturile în Municipiul București, mai 1931 (30 p)
Toate aceste memorii au fost rescrise și publicate în Buletinul Societății Politecnice în septembrie 1930, martie și aprilie 1931.
În 14 mai 1932, întregul studiu Pentru București. Noi studii Urbanistice a obținut premiul din fondul Vasile Adamachi pentru Științe al Academiei Române (5000 lei), pe baza raportului întocmit de prof. Ion Ionescu (ing. insp. g-ral membru corespondent al Academiei).
Studii asupra planului general de amenajare pentru marele București au fost expuse la Expoziția Internațională Urbanistică ținută cu ocazia celui de-al XIII-lea Congres Internațional pentru Locuințe de la Berlin, în iunie 1931.
Planul de sistematizare al orașului Bazargic
Ancheta documentară și programul planului de sistematizare al orașului Bazargic, Monitorul Uniunei Orașelor din România VIII, 1-3 (ianuarie-martie 1930): 2-49
Memoriul justificativ al planului urbanistic al orașului Bazargic și Regulamentul de construcții al orașului Bazargic – proect, Urbanismul XV, 1-2 (ianuarie-februarie 1938): 3-40
Planul a început să fie studiat în 1928, iar documentarea și programul sistematizării au fost întocmite în 1929 și aprobate de Consiliul Comunal al orașului Bazargic în 25 iunie și 30 septembrie 1929. Elaborarea a fost întârziată de realizarea planului topografic cerut, la scări convenabile și cu situația construcțiilor și limitelor proprietăților, nume proprietari, curbe de nivel, clădiri și instalații publice, plantații, plan elaborat de ing. D. Ciurileanu și P. Teodorescu.
Planul complet a fost predat Primăriei orașului Bazargic în 21 august 1936 și supus Consiliului Tehnic Superior în iunie 1937.
Cuprinsul planului de sistematizare al orașului Bazargic:
- partea documentară (132 p, 102 fotografii, planșele orașului)
- memoriul justificativ (22p, 9 fotografii și planuri)
- regulament (18p, 140 articole, 6 secțiuni)
Băneasa
Proiecte de urbanizare. Urbanizarea comunei Băneasa. (Planul de sistematizare), Urbanismul IX, 7-8 (iulie-august 1932): 252-257
Proiect continuator al ideilor și principiilor din Pentru București…, care prevedea ca pentru o dezvoltare regională a Bucureștiului să fie demarate planuri de amenajare urbanistică pentru fiecare comună suburbană. Planul pentru Băneasa a fost primul plan de acest fel.
proiecte
diametrala de cale ferată de-a lungul Dâmboviței
Asupra liniei ferate traversând capitala dealungul Dâmboviței, Buletinul Asociațiunei Generale a Inginerilor din România VII, 9 (septembrie 1925): 171-197
Observațiuni asupra anteproiectului de cale ferată dealungul Dâmboviței, Monitorul Uniunei Orașelor din România III, 2-3 (februarie-martie 1925): 15-17
Comunicare la al 5-lea congres al inginerilor din România, Chișinău 13-20 septembrie 1925
Proiect rezultat din comparația unor propuneri mai vechi pentru o nouă Gară Centrală și schițat prima dată în PGS|21. În 1925 a fost publicat ca alternativă și ca protest pentru decizia adoptată de a mări Gara de Nord. Proiectul, realizat de Cincinat Sfințescu împreună cu ing. Teodor Rădulescu și arh. Jean Burcuș, propunea o linie diametrală dublă de-a lungul Dâmboviței, 3 gări principale și linii speciale pentru alimente care legau Abatorul de Halele Centrale.
Cuprinsul articolului-proiect (26 pagini, 20 ilustrații):
- principiile sistemului de cale ferată în interiorul orașului
- analiza soluțiilor posibile din punctul de vedere al CFR și al orașului
- prezentarea detaliată a propunerii
- formula de calcul pentru avantajele a 3 gări interioare orașului
- exemple de orașe străine cu gări centrale
alte proiecte
Aplicarea exproprierilor pe zone la deschidere Bd. Nord - Sud al Capitalei, Buletinul Societății Politecnice XLIII, 2 (februarie 1929): 146-168
Proiect pentru înlesnirea lucrărilor de lărgire și pavare a Bd. Brătianu între piața Romană și piața Brătianu
Relațiuni asupra amenajărei lacului Băneasa în vederea asanării lui parțiale, Monitorul Uniunei Orașelor din România VII, 7,8-9 (iulie, august-septembrie 1929): 1-8 (5 ilustrații și fotografii)
Memoriu asupra studiului pentru amenajarea lacurilor râului Colentinei, Monitorul Uniunei Orașelor din România VIII, 4-6 (aprilie-iunie 1931): 1-46, 7-9 (iulie-septembrie): 18-49 (volum 146 p, 54 fig, 25 f pl)
(împreună cu ing. T. Rădulescu) Noua Piață a Gărei de Nord din București, Urbanismul X, 1-2 (ianuarie-februarie 1933): 91-94
În 2 Octombrie 1924, Direcția Cadastrului si Sistematizărei orașului București a supus spre examinare Comisiunei Tecnice Municipale (ca răspuns la o adresă a Direcției Căilor Ferate) o schiță cu propunerea utilizării, pentru extinderea Gării de Nord, a terenului ocupat până în 1923 de vechile ateliere ale Căilor Ferate. Propunerea a fost aprobată dar nu a fost respectată. În consecință, s-a stabilit o nouă propunere pentru o nouă piață printr-un proiect comun între Municipalitate și Direcția Generală a Căilor Ferate.