studenţie

Cincinat Sfințescu a fost admis în 1905 la Școala Națională de Poduri și Șosele din București. Încă din primul an de studiu, obține o bursă din partea Academiei Române, din Fondul Vasile Adamachi (în valoare de 1200 de lei). A absolvit în 1910, fiind clasat al treilea dintre cei 11 absolvenți din acel an.

Începând cu 1899, Școala Națională de Poduri și Șosele a fost condusă de ing. Constantin Mironescu, absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din Paris și unul dintre cei care au contribuit decisiv la evoluția învățământului tehnic românesc. Din inițiativa lui, curricula școlii a fost îmbogățită în acei ani prin includerea unor cursuri necesare specializării inginerilor români, în special în scopul de a putea fi mai ușor încadrați pe piața muncii. Astfel, de-a lungul anilor de studenție, Cincinat Sfințescu a urmat discipline variate, ce susțineau o temeinică fundamentare a cunoștințelor practice ale unui inginer, de la geometrie de poziții și statică grafică până la cursuri specializate cum ar fi artilerie, fortificații și artă militară. Ilustre personalități ale vremii i-au fost profesori, cum ar fi Anghel Saligny, Spiru Haret sau Grigore Cerkez. În această perioadă, studenții desfășurau și activități de practică profesională în fabrici și la instalații petrolifere și industriale.

Decisivă în formarea sa profesională a fost obținerea unei noi burse Vasile Adamachi, de această dată pentru un stagiu în străinătate. Sfințescu, alături de colegul să de an Nicolae Mușat, au obținut această bursă pentru studiul edilității publice în străinătate, stagiul lor desfășurându-se la Berlin - Charlottenburg, între 1910 și 1913. În această perioadă, Sfințescu a întreprins mai multe călătorii de studii, dintre care ce a mai importantă a fost cea din vara anului 1912, ocazie cu care a vizitat numeroase orașe-grădină realizate în Europa în anii anteriori. În cadrul acestei excursii a vizitat The Garden Village Hull, New Earswick (York), Leeds, Manchester, Liverpool Garden Suburb, Port Sunlight, Harbore și Bournville (Birmingham), Letchworth, Hampstead și Ealing (Londra). Ca urmare a acestei călătorii, în anul următor, Sfințescu publică primul studiu din literatura de specialitate românească axat pe problematica orașelor grădină. În acest articol, Sfințescu nu doar traduce teoria lui Howard, ci discută și modul în care aceasta a fost transpusă în realitate în diversele orașe pe care le-a vizitat. Analizează, detaliat și ordonat, diverse teme de interes pentru urbanismul acelei perioade, studiul fiind, astfel, de o reală noutate pentru teoria românească, în contextul în care asemenea teme nu erau atinse nici de legislația urbană, aceasta concentrându-se mai degrabă asupra spațiului public și asupra relației care se stabilea între clădiri și acest spațiu (ratând teme importante pentru conformarea țesutului minor).

Încă din ultimul an de studenție, Sfințescu a fost încadrat ca inginer ordinar clasa a III-a în serviciul conductelor de petrol C.F.R., fiind înaintat în grad în 1914. În același an, începe colaborarea cu Primăria București, ca șef al Serviciului Planului Capitalei, experiență care l-a format și l-a validat în cariera de urbanist.

informații relevante pentru studenția lui Cincinat Sfințescu:
Școala Națională de Poduri și Șosele din București (ȘNPȘ)
sub conducerea lui Gh. Duca (aprilie 1881 - aprilie 1888):

• a fost organizată pentru a forma ingineri pentru serviciile publice ale Statului
• apare diviziunea preparatorie - an pregătitor și eliminatoriu pentru admiterea în ȘNPȘ în principal conținea cursuri de matematică; din 1885 s-a instituit examen de admitere la această diviziune
• în primii ani, deși se înscriau constant în jur de 130 studenți, doar maximum 30 studenți reușeau să treacă de anul preparator și doar 18 erau admiși pentru anul I al Școlii
• perioada de studiu - 4 ani de cursuri, lucrări de desen și proiecte
• practică timp de 3 săptămâni în vacanța de vară - anul I Topografie, apoi lucrări de inginerie la căile ferate
• din 1885 s-au introdus și cursuri militare; absolvenții deveneau locotenenți în arma Geniului, în școală purtându-se uniforme
• bursele se acordau pe merit numai elevilor eminenți
• regim de internat pentru toți elevii săi

sub conducerea lui Scarlat Vârnav (aprilie 1888 - ianuarie 1892):

• admiterea pe baza bacalaureatului și a unui concurs de admitere la Diviziunea Preparatorie și pentru admiterea în anul I
• din 1890, absolvenții cu diplomă au dobândit dreptul de a fi admiși în Corpul tehnic cu gradul de ingineri; s-a instituit Comisia ȘNPȘ care examina echivalarea diplomelor românești și din străinătate (până în 1890 absolvenții ȘNPȘ erau admiși în Corpul tehnic ca elevi ingineri - stagiari, doar absolvenții școlilor din străinătate erau admiși direct ca ingineri)

sub conducerea lui Constantin Mironescu (august 1889 - aprilie 1915):

• 1905, era aprobat regulamentul Școlii ce a rămas în vigoare până la transformarea în Școală Politehnică în 1920
• la Expoziția Jubileului General Român din 1906, deschisă cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la venirea Regelui Carol I în România, Școala, profesorii și dintre elevi au primit distincții
• seriile de absolvenți din perioada 1906 - 1909 au avut în jur de 9 ingineri

cursuri ținute la ȘNPȘ în acea perioadă

geometrie de poziții și statică grafică cu prof. Constantin Mironescu
(licențiat în matematică și drept al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din Paris, director al Școlii până în 1915)
poduri și fundații cu prof. Anghel Saligny
(1854-1925, absolvent al Școlii Politehnice din Charlotenburg; Directorul construcției liniei Adjud-Târgul Ocna, Șeful Serviciilor de Poduri și Lucrări Noi la Căile Ferate; Director de Docuri la Brăila și Galați și al liniei ferate Fetești – Cernavodă – Saligny, Director general al CF; Director general al Podurilor și Căilor de comunicație pe apă; DG al Îmbunătățirilor Funciare; președinte al CTS; președinte al Societății Politehnice; președinte al Academiei Române; Ministru al Lucrărilor Publice în 1918-199; constructorul podului Regele Carol I peste Dunăre la Cernavodă; profesor onorific al Școlii din 1914– prima dată când s-a acordat această distincție)
electrotehnică cu prof. Nicolae Vasilescu-Karpen
(absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București și al Școlii de Electricitate din Paris, doctor în științe fizice de la Paris; fost profesor la Universitatea din Lille; Director al Școlii 1918-1920, cel ce a transformat Școala în Școala Politehnică, fiind primul rector al acesteia timp de 20 ani, până în 1938; membru al Academiei Române)
mineralogie, metalurgie și geologie cu prof. Constantin Botea
(inginer, absolvent al Școlii de Mine din Paris, director în Ministerul Agriculturii, industriei, comerțului și domeniilor, profesor până în 1908)
căi ferate cu prof. Mihail M. Romniceanu
(directorul Serviciului de Lucrări noi de la Căile Ferate; membru al Academiei Române) topografie, nivelment, noțiuni de geodezie, tehnologie și mașini întrebuințate în construcții în general cu prof. Grigore Cerkez (1850-1927, arhitect, absolvent al Școlii Centrale de Arte și Manufacturi din Paris; membru al CTS, Director general al Poștelor, telegrafele și telefoanelor; profesor și la Școala de Arhitectură; Director al ȘNPȘ în 1889 și 1919-1920)
mecanică rațională cu prof. George Kirilov
(?-1908, licențiat în matematică la Paris)
mecanica rațională cu prof. Andrei Ioachimescu
(absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, licențiat în matematică la Paris)
chimie cu prof. Grigore Pfeiffer
(doctor în chimie Zurich)
hidraulică cu prof. Ioan Baiulescu
(1852-1911, inginer absolvent al Școlii Politehnice din Viena, clasat primul din 276 absolvenți ai seriei lui; subșef de serviciu la construcția liniei ferate Fetești - Cernavodă - Saligny, Director de întreținere al căilor ferate; profesor până în 1911)
geometrie analitică cu prof. Spiru Haret
(1851-1912, primul român doctor în matematică al Facultății de Științe, Sorbona, Paris; Ministru al instrucțiunii publice și cultelor timp de aproape 11 ani; creator al liceelor reale; membru al Academiei Române; profesor până în 1911)
matematici elementare și curs de analiză cu prof. David Emanuel
(doctor în matematică de la Facultatea de științe de la Paris)
fizică industrială cu prof. Nicolae Cerkez
(absolvent al Școlii Centrale de Arte și Manufacturi din Paris; Director al Serviciului Hidraulic; profesor până în 1911)
fizică cu prof. Dionisie Many
(1866-1920, licențiat în științe fizice la Paris; Secretar general la Ministerul Domeniilor și Finanțelor; Director al Muzeului Școlii)
construcții de mașini cu aburi cu prof. Teodor Dragu
(1848-1925, absolvent al Școlii Naționale de Arte și Manufacturi din Paris; inginer la Căile Ferate Române, Directorului liniei Cernavodă – Constanța, Director al serviciilor de Ateliere și Tracțiune al CFR, director al Fabricii de hârtie de la Câmpulung; membru al CTS; președinte la Societății Politehnice; profesor până în 1915)
navigație interioară și maritimă cu prof. I. B. Cantacuzino
(?-1929, absolvent al Școlii Politehnice din Zurich; Director al Serviciului Lucrărilor noi de la Căile Ferate, al Serviciului hidraulic și al Portului Constanța; membru al Consiliului Tehnic Superior; profesor până în 1910)
lucrări grafice și rezistența materialelor cu prof. Hermann O. Sclawe
(absolvent al Școlii de inginerie civilă a Universității din Gand; inginer la serviciul docurilor și al portului Constanța; Director al Serviciului Docurilor, Agent al Puterilor centrale pe timpul războiului; Director general al Căilor Ferate pe timpul ocupației inamice; profesor până în 1915; asistenți Traian Lalescu și Gh. Em. Filipescu)
tehnologia materialelor de construcțiune și procedee de construcțiuni cu prof. Emil Balaban
(1857-1921, absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din Paris; Subdirector al portului Constanța, Director al Serviciului Lucrărilor Noi și al Serviciului Comercial al Căilor Ferate, Director al Poștelor și Telegrafelor; membru al CTS; profesor la Școala de conductori; director al ȘNPȘ 1915-1919; profesor până în 1919)
lucrări de (edilitate ?) trigonometrie, poduri și construcții civile cu prof. Elie Radu
(1853-1931, absolvent al Școlii de inginerie civilă a Universității din Bruxelles; membru de onoare al Academiei Române; președinte CTS; președinte al Societății Politehnice; Director General în Ministerul Lucrărilor Publice; a condus lucrările de realizare a 650 km cale ferată, linia Târgu Ocna – Comănești – Palanca; a coordonat construcția celor 8 poduri peste Siret; coordonează realizarea stației de captare a apei subterane de la Bragadiru, unică în Europa; alimentarea cu apă a marilor orașe românești; proiectarea a cca 60 gări și a clădirii Ministerului Lucrărilor Publice) (în 1940, în revista Urbanismul, C. Sfințescu menționează cu regret că nu l-a avut profesor pe Elie Radu)
instalații și exploatări industriale cu prof. Nicolae Zanne
(absolvent al Școlii Centrale de Arte și Manufacturi din Paris; profesor până în 1916)
industrii fermentatoare cu prof. Iuliu Zanne
(1855-?, absolvent al Școlii Centrale de Arte și Manufacturi din Paris; Secretar general al Ministerelor de Domenii și Lucrări Publice; membru al CTS; profesor până în 1919)
geometrie descriptivă și stereotomie cu prof. Nestor Urechia
(absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din Paris)
desen cu prof. Edgar Duperrex
(1866-?, absolvent al Școlii de Naționale de Poduri și Șosele din București; Șeful biroului tehnic al Serviciului Hidraulic, Directorul Serviciului Tehnic din Ministerul Domeniilor; profesor până în 1919)
lucrări grafice, proiecte de poduri proiecte industriale și lucrări de statică grafică și rezistența materialelor cu prof. Ioan Ionescu
(absolvent al Școlii de Poduri și Șosele din București, profesor până în 1914)
lucrări grafice cu prof. Dimitrie Văsescu
(?-1909, absolvent al Școlii Sperioare d electricitate din Paris; inginer la CFR)
economie politică cu prof. Victor Fotescu
(1867-?, doctor în drept, Paris)
geologia petrolului cu prof. Ludovic Mrazek
(?-1923, doctor în științe naturale; membru al Academiei Române)
explorări și exploatări de petrol cu prof. Victor Gutzu
(1871-?, absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, studii speciale de petrol în SUA; inginer la Ministerul Domeniilor și la Căile Ferate Române)
industria petrolului cu prof. Constantin R. Mircea
(absolvent al Școlii de Mine de la Paris)
hidraulică cu prof. Alexandru Davidescu
(?-1936, absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din Paris, profesor până în 1936)
artilerie cu Gen. P. Vasiliu-Năsturel
(1854-1920, general; absolvent al Școlii Politecnice din Paris și al Școlii din Fontainbleau; Director al Școlii de aplicație de Geniu și artilerie; Director al Pirotehnicii armatei; publicist militar și în chestiuni de istoria națională, profesor până la desființarea cursurilor militare în 1915)
fortificații cu Col. Nicolae Săulescu
(general; profesor până la desființarea cursurilor militare în 1915)
artă militară cu Lt.-Col. Eracle Pretorian
(general; profesor până la desființarea cursurilor militare în 1915)

promoția 1910, în ordinea mediilor, cu funcția în 1931: